Ser antiviperin şi pentru Argeş

Publicat: 04 August 2015

vipera-extrag-veninÎncepând din această săptămână, unitățile sanitare care necesită ser antiviperin pot achiziționa acest produs de la Compania Națională UNIFARM SA. Ministerul Sănătății a fost informat de către distribuitorul național că au fost achiziționate 150 de fiole de

ser antiviperin.
Serul a fost testat și autorizat de către Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și poate fi distribuit, în urma comenzilor ferme venite din partea spitalelor.
Din informaţiile primite de la conducerea DSP Argeş, vor fi achiziţionate şi în judeţul nostru câteva fiole.
Conform herpetologilor argeşeni, populaţia judeţului Argeş nu are motive de îngrijorare în ceea ce priveşte muşcătura şerpilor veninoşi. Viperele au fost sesizate doar în zonele montane şi submontane - zonele Arefu, Rucăr şi Dragoslavele.
Muşcăturile de şarpe sunt reprezentate, în marea lor majoritate, la noi în ţară, de muşcăturile de viperă. Aceasta injectează venin prin intermediul dinţilor canaliculaţi, situaţi pe maxilarul superior. Diagnosticul iniţial se pune pe baza informaţiei date de bolnav şi pe baza semnelor locale: urmele lăsate de cei doi dinţi (muşcătură), din care uneori se pot scurge mici picături serosanguinolente.
După câteva minute de la muşcătură apare durerea în zona respectivă, precum şi un edem dureros în jurul leziunii care se va transforma într-o zonă violacee, ce se va extinde către rădăcina membrului. Dacă echimoza nu apare în primele 30 de minute, se consideră că vipera nu şi-a injectat veninul.
Semnele locale sunt însoţite uneori şi de semne generale: anxietate, transpiraţii, greţuri, vărsături, dureri abdominale, hipotensiune, tahicardie, mergând până la convulsii, insuficientă respiratorie acută şi stop cardio-respirator, când există o reacție anafilactică gravă.
Tratamentul muşcăturii de şarpe începe cu repausul strict al bolnavului, în poziţie culcată, şi imobilizarea segmentului de membru muşcat. Se aplică o bandă elastică, suficient de largă încât să permită circulaţia venoasă şi arterială a sângelui, dar care să realizeze o compresiune limfatică (să permită introducerea degetului arătător sub bandă).
Deşi multă vreme s-a considerat o măsură de prim ajutor eficientă, astăzi se consideră că este contraindicată punerea unui garou: este ineficientă pentru sistemul venos şi poate deveni periculoasă pentru sistemul arterial.
După montarea benzii, se începe dezinfecţia locală a plăgii, ca în cazul unei muşcături de animal. Dacă este posibil, zona muşcată se răceşte cu gheaţă. Sunt contraindicate: debridarea şi cauterizarea plăgii, făcute de rutină, precum şi clasica aspiraţie cu gura. Aceasta este, de cele mai multe ori, ineficientă, putând deveni şi periculoasă, dacă există leziuni ale cavităţii bucale. Există însă un dispozitiv pe care unele truse de prim ajutor îl au, numit Aspivenin, care este capabil să reducă semnificativ cantitatea de venin de la locul muşcăturii.
După acordarea primului ajutor, bolnavul este adus imediat la spital. Aici se vor continua măsurile de reanimare şi se va aprecia dacă bolnavul necesită sau nu ser antiveninos. Din fericire, cele mai multe dintre muşcăturile de viperă evoluează fără complicaţii severe, din cauza inoculării minime sau nule. Se va face, de asemenea, profilaxie antitetanică şi tratament cu antibiotice.

Share
Joomla SEF URLs by Artio

Curs valutar